Desigur, lumea si contextul in care trăia Brâncuși e foarte diferit de al nostru, actual. La inceput de secol 20 lucrurile începeau sa fie cam cum le vedem acum, insa inca mai aveai reminiscențe ale Lumii Vechi, pe care el parcă o cheamă, nostalgic, înapoi, o deplânge și o admiră.Lumea boema si romantica, a visătorilor cu ochii deschiși.
Ceea ce pare greu de atins, in ziua de azi,a "oamenilor frumoși", palidă caricatură a acelor vremuri.
Vă îndemn totuși si eu, sa încercați măcar sa respirați un aer mai molcom, sa fiți mai agreabili, sa va bucurați de ce aveți.
“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.
Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.
Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”
Constantin Brâncuși - octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr.9, septembrie 1946.
#Brancusiweek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu